Controlul vitezei tiristorului este o metodă de reglare continuă a vitezei care modifică forma de undă și valoarea efectivă a tensiunii la bornele de sarcină (cum ar fi un motor) prin modificarea unghiului de conducere ( ) al tiristorului. Când unghiul de conducere este de 180 de grade, forma de undă a tensiunii la borna motorului este sinusoidală, indicând conducție completă. Când unghiul de conducere este mai mic de 180 de grade, forma de undă a tensiunii este discontinuă, iar valoarea efectivă scade. Cu cât unghiul de conducere este mai mic, cu atât valoarea tensiunii efective este mai mică și viteza motorului este mai mică.
Un circuit tipic de control al vitezei tiristoarelor include circuite de reducere, rectificare, filtrare și reglare a tensiunii (cum ar fi componentele D15, R28, R29, E9, Z1, R30, C1 etc.) pentru alimentarea secțiunii de control. O rețea de amortizor RC (cum ar fi R25, C15) este utilizată pentru a suprima interferențele de la pornirea și oprirea tiristorului la rețeaua de alimentare și pentru a preveni supratensiunile. Un optocupler (cum ar fi PC817) asigură izolarea curentului puternic și slab și declanșează tiristorul; tiristorul bidirecțional servește ca element central de comutare a puterii. O bobină de șoc (L2) este utilizată pentru a suprima supratensiunile de curent pentru a proteja tiristorul. Avantajele controlului vitezei tiristoarelor sunt capacitatea sa de a realiza o reglare lină, fără trepte a vitezei, structura circuitului relativ simplă și costul scăzut. Dezavantajele sale includ formele de undă discontinue și puternic distorsionate ale motorului și ale curentului la viteze mici (unghiuri mici de conducție), care pot duce la creșterea zgomotului electromagnetic, vibrații vizibile ale motorului și interferențe cu rețeaua de alimentare. Calitatea sa de reglare a vitezei (cum ar fi netezimea la viteză scăzută) poate fi, de asemenea, inferioară metodelor precum controlul vitezei pe bază de transformator.
Tiristoarele sunt împărțite în tipuri unidirecționale și bidirecționale. Tiristoarele bidirecționale (TRIAC), datorită caracteristicilor lor de conducție bidirecțională, sunt deosebit de potrivite pentru comutarea fără contact și reglarea tensiunii în circuitele de curent alternativ. Odată ce un tiristor este declanșat să conducă, acesta își va menține starea de conducere până când curentul trece de zero sau se inversează, chiar și după ce semnalul de declanșare este eliminat.
